Stimate domnule Prim-Ministru,
În incinta mânăstirii Văratec se găsește o casă din lemn, relativ veche (100-200 ani), susceptibilă de a fi clasată ca monument istoric, prin valoarea memorială pe care o reprezintă, întrucât în ea poetul și jurnalistul Mihai Eminescu s-a refugiat adesea, în ultimii 15 ani de viață, pentru a sta cât mai mult în preajma acestui lăcaș, unde găsise o atmosferă benefică pentru creație și pentru un plus de echilibru sufletesc.
Această casă, pe care Eminescu a închiriat-o, după cum arată documentele, de la maica Asinefta Ermoghin, proprietara de atunci a imobilului, în 1874, este singura clădire păstrată în forma originală din România (casa de la Ipotești a fost reclădită din temelii după planurile existente), în care urmele șederii poetului pot fi dovedite peste timp și care poate căpăta numele de casă memorială.
În mod paradoxal, „Casa Eminescu“ de la Văratec, în care au înflorit atâtea gânduri și versuri nemuritoare ale poetului nostru național (printre care „Călin„), nu figurează pe lista monumentelor istorice (2010) din județul Neamț, nu se numără printre muzeele/casele memoriale din județul Neamț aparținând cultelor (așa cum este Casa Memorială „Alexandru Vlahuță”, care funcționează, de asemenea, într-o construcție ridicată ca locuință pentru călugărițe, aflată pe teritoriul mânăstirii Agapia), ci se află într-o deplorabilă stare de degradare, care avansează pe zi ce trece.
O primă încercare de restaurare a construcției (nu și de includere a acesteia pe lista monumentelor istorice), inițiată în urmă cu un deceniu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei Î.P.S. Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR, de o fundație, sprijinită de o pleiadă de nume de referință pentru cultura și spiritualitatea românescă (Teofil Paraian, Arhim. Mina Dobzeu, Arhim. Ioan Iovan, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Justin Pârvu, Pr. Constantin Galeriu, I. P. S. Nicolae Corneanu, I. P. S. Antonie Plamadeala, Acad. Zoe Dumitrescu – Busulenga, Acad. Constantin Ciopraga, Nina Cassian, Ana Blandiana, Barbu Brezianu), multe dispărute între timp, precum și de importante instituții mass-media, nu s-a soldat cu rezultatele scontate, pare-se datorită neacumulării fondurilor necesare derulării acestui proiect.
Clasarea „Casei Eminescu“ de la Văratec în grupa monumentelor istorice, refacerea acesteia și includerea monumentului în circuitul muzeal național constituie nu doar o datorie istorică pentru păstrarea identității culturale a neamului ci și un argument forte pentru promovarea culturii românești în lume, iar pentru acest motiv, demararea de urgență a procedurilor necesare realizării dezideratelor enunțate trebuie să reprezinte o prioritate pentru instituțiile statului.
În virtutea faptului că toţi membrii societăţii – cu atât mai mult urmașii noștri, în mod individual sau colectiv, au dreptul să beneficieze de patrimoniul cultural şi natural al României, vă solicit sprijinul pentru reabilitarea de urgență a acestui edificiu și clasarea sa ca monument istoric. Timpul este necruțător, iar fără o susținere puternică din partea dumneavostră, există toate șansele ca imobilul să se dărâme înainte ca reprezentanții instituțiilor abilitate subordonate Ministerului Culturii și Patrimoniului Național să răspundă favorabil acestei solicitări.
„Oricare ar fi drepturile de proprietate (n.a. mânăstirea Văratec), distrugerea unui edificiu istoric şi monumental nu trebuie să fie permisă […]. Există două aspecte privind un edificiu: dreptul de a fi folosit şi frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială). Dreptul de folosinţă aparţine proprietarului, dar frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială) aparţine tuturor. A-l distruge înseamnă, deci, a-şi depăşi drepturile“. (Victor Hugo)
ACŢIUNI ÎNTREPRINSE ÎN PERIOADA 2010-2011, SUB DEVIZA ”SALVAŢI CASA EMINESCU DE LA VĂRATEC!“
- o ofertă de sponsorizare a proiectului de refacere a ”Casei Eminescu” prin intermediul unei fundaţii din Suceava, fără nici o contribuţie din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, de la Mânăstirea Văratec sau de la autorităţile locale; demersurile pentru aprobarea restaurării s-au lovit, la început, de o tăcere încrâncenată din partea stareţei mânăstirii Văratec, apoi de încuviinţări de moment, amânări iar, în cele din urmă, de pretenţii, menite să descurajeze orice încercare de continuare a acţiunii iniţiate;
- scrisori adresate: Prea Fericirii Sale, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane și președintele Sfantului Sinod al BOR, Inalt Prea Sfintiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si Inalt Prea Sfintiei Sale Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, Stareţei Mânăstirii Văratec, stavrofora Iosefina Giosanu, Presedintelui Academiei Romane, Excelenta sa Ionel Haiduc, Ministrului Culturii, Kelemen Hunor, prin care se solicită reluarea acțiunii de refacere a „Casei Eminescu“, eșuată în 2002, şi clasarea acestuia ca monument istoric, în vederea includerii în circuitul muzeal naţional; singurul răspuns, şi acesta neoficial, ne-a parvenit din partea Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei prin intermediul unei susţinătoare a campaniei de salvare a Casei Eminescu: „Maicile trebuie lasate sa isi faca treaba lor, sa se roage. Nu vor ca acolo sa se faca un muzeu, mai ales ca nu exista certitudinea faptului ca acolo a stat Eminescu. De fapt, pentru iubitorii poetului, Eminescu este peste tot, avem poezia lui. Maicile trebuie lasate acolo, sa isi vada de ale lor”;
- încercări repetate de a lua legătura cu reprezentanții bisericii (stareța mânăstirii Văratec, stavr. Iosefina Giosanu, IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei), din păcate nereușite;
- scrisori adresate: Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Neamţ, Consiliului Judeţean Neamţ, Primăriei Agapia, în vederea declanșării de urgență a procedurii de clasare a imobilului în cauză în grupa monumentelor istorice, înaintării cererii către Direcția Monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor pentru declanșarea procedurii de clasare de urgență, clădirea aflându-se în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică, precum şi comunicarea neîntârziată a declanșării procedurii de clasare proprietarului – Mânăstirea Văratec; singurul răspuns, primit personal, pe e-mail, de la Directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Neamţ, contrazice, în mod surprinzător, declaraţiile acestuia făcute în scurtă vreme presei locale, şi anume: “Sunt tot felul de poveşti referitoare la prezenţa în acel loc a lui Eminescu. Printre declaraţii ar fi cea a lui Augustin Z.N.Pop şi a Zoei Dumitrescu-Buşulenga. Nu există documente care să ateste prezenţa poetului acolo, ci doar legende“.
- inițierea unei petiții publice, actualmente în curs, adresate reprezentanților Mânăstirii Văratec, Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și Ministerului Culturii prin care se urmărește sensibilizarea acestora pentru acordarea acceptului de refacere a clădirii-monument. Şi acest demers a rămas fără răspuns.
- înființarea unui blog de campanie, prin intermediul căruia să se asigure simpatizanților accesul la informațiile de ultimă oră privind desfășurarea acțiunii de refacere a „Casei Eminescu“;
- înființarea unui grup de discuții cu acest subiect pe Facebook;
- mediatizarea campaniei pe posturile de radio şi televiziune, realizată până în prezent doar la B1 TV în emisiunea ”La taifas cu Ion Cristoiu“, demers care s-a bucurat de o largă audienţă.
Casa a fost locuită pentru ultima dată în 20029, timp de trei luni, de o maică tânără, iar după anul 2006 degradarea acesteia s-a accentuat întratât, încât, fără o intervenţie imediată, în sensul conservării/restaurării, cu greu va mai putea rezista intemperiilor vremii.
Dovezi privind prezenţa lui Mihai Eminescu în casa monahală din spatele bisericii ”Schimbarea la Faţă” de la Văratec, începând cu anul 1874:
- Un act1, care spune clar că această casă a fost închiriată, începând cu anul 1874, de ”subsemnatul Mihai Eminescu“ de la proprietara sa, monahia Asinefta Ermoghin;
- Mărturia maicii E(v)praxia Diaconescu2 (1860-1967), confirmată de mărturia maicii Tatiana Tincu3 (1923-?), care le-a cunoscut şi pe maica Fevronia Frosînei (d. 1950), gazda Veronicăi Micle la Văratec, şi pe maica Stefanida Lungulescu, la care lua masa Eminescu;
- Mărturia schimonahiei Pelaghia Amilcar4 (1885-1980), stareţa Mânăstirii Văratec în perioadele 1942-1946 şi 1954-1973.
Notă
Despre actul de închiriere a casei de către Eminescu, menţionat de Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga în 2002, de care vorbeşte şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Daniel, actualmente Patriarhul BOR, în apelul lansat la nivel naţional în vederea strângerii de fonduri pentru refacerea casei, stavr. Iosefina Giosanu, stareţă a Mânăstirii Văratec din 2002 şi până în prezent, precum şi actualul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, afirmă că nu există.
Dovezi privind acceptul Stareţei Mânăstirii Văratec şi al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, IPS Daniel, în prezent Patriarhul BOR, de refacere a Casei ”Mihai Eminescu” în 2002:
- Apelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru salvarea Casei Eminescu de la Văratec5
- Apelul redacţiei revistei ”Formula AS“ pentru restaurarea Casei Eminescu de la Văratec6
- Mărturia maicii Eufrosina Jescu7 (n. 1952), cea care a locuit timp de 30 de ani alături de Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga (maica Benedicta);
- Mărturia Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga8.
Referiri
1”Apel naţional pentru salvarea Casei Mihai Eminescu“ de la Mânăstirea Văratec, la http://stiri.kappa.ro/actualitate/24-07-2002/apel-national-pentru-salvarea-casei-mihai-eminescu-de-la-manastirea-varatec-49403.html; ”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, în ”Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/;
2 ”Văratecul și literatura“, de Arhim. Bartolomeu Valeriu Anania, în „Mânăstirea Văratec“, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, 1986;
3”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, de Bogdan Lupescu, în ”Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/;
4”Gânduri despre tineri – Reflecţii despre tradiţie şi model“, în ”Zoe Dumitrescu-Bușulenga, opera încoronată (florilegiu de Artur Silvestri)“, București, Editura Carpathia Press, 2005;”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, de Bogdan Lupescu, în ”Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/; „Maica Benedicta Dumitrescu Bușulenga despre „aroma” Văratecului”, de Cristian Curte, în „Lumea Monahilor”, anul II, nr. 11 (17), noiembrie 2008;
5”Apel naţional pentru salvarea Casei Mihai Eminescu“ de la Mânăstirea Văratec, la http://stiri.kappa.ro/actualitate/24-07-2002/apel-national-pentru-salvarea-casei-mihai-eminescu-de-la-manastirea-varatec-49403.html;
6”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, de Bogdan Lupescu, în ”Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/;
7“Mărturiile Maicii Eufrosina Jescu despre Doamna Academician Zoe Dumitrescu – Bușulenga – Monahia Benedicta”, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2009;
8”Gânduri despre tineri – Reflecţii despre tradiţie şi model“, în ”Zoe Dumitrescu-Bușulenga, opera încoronată (florilegiu de Artur Silvestri)“, București, Editura Carpathia Press, 2005;
9”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, de Bogdan Lupescu, în ”Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/.
Cu deosebită considerație,
Inginer Cristina Casapu
https://casaeminescuvaratec.wordpress.com/
27 martie 2012