Arhive pe categorii: Uncategorized

Biserica îngroapă adevărul şi insultă memoria colectivă a poporului român prin distrugerea cu bunăştiinţă a casei în care Mihai Eminescu poposea la Mânăstirea Văratec

Nu ştiu din ce motiv stareţa mânăstirii Văratec şi Patriarhul BOR se opun acum refacerii casei monahale în care poposea Mihai Eminescu la Văratec, deşi, cu zece ani în urmă,  în baza dovezilor existente, se numărau printre iniţiatorii unui  Apel naţional pentru salvarea Casei Mihai Eminescu de la Mânăstirea Văratec.

Ştiu doar că imobilul din spatele cimitirului monahiilor, păstrat în forma construită iniţial, fără modificări, deci cu atât mai valoros, trebuie declarat de urgenţă monument istoric şi restaurat, întrucât face parte din patrimoniul naţional şi din memoria colectivă a poporului român. Totodată, se justifică montarea pe faţada acesteia a unei plăci memoriale, pe care să scrie: “In această casă a locuit Mihai Eminescu”.

Din păcate, lipsa totală de reacţie a stareţei – implicit, a celor cărora preacuvioasa le dă ascultare, la pericolul dispariţiei acestui reper cultural şi istoric, prefigurează intenţii prea puţin cucernice. Ştergerea din memoria colectivă a românilor a casei în care Mihai Eminescu poposea la Văratec este indubitabil o nedreptate, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de semeni.

În timp ce în Ungaria, Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Franţa, Venezuela, Canada şi SUA se ridică statui şi se amplasează plăci comemorative în memoria geniului eminescian, în România, Biserica, cu acordul tacit al Ministerului Culturii, îngroapă cu bunăştiinţă urmele trecerii poetului neamului pe teritoriul satului mânăstiresc Văratec, acolo unde acesta a lăsat scris, spre veşnicie: „De treci codrii de arama, de departe vezi albind / si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. / Acolo lânga izvoare iarba pare de omat / Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet„.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Mânăstirea Văratec, Refacerea Casei Eminescu de la Văratec, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Uncategorized, Văratec

Scrisoarea adresată Prim-Ministrului României, Mihai Răzvan Ungureanu, pentru reabilitarea urgentă a „Casei Eminescu” de la Văratec

Stimate domnule Prim-Ministru,

În incinta mânăstirii Văratec se găsește o casă din lemn, relativ veche (100-200 ani), susceptibilă de a fi clasată ca monument istoric, prin valoarea memorială pe care o reprezintă, întrucât în ea poetul și jurnalistul Mihai Eminescu s-a refugiat adesea, în ultimii 15 ani de viață, pentru a sta cât mai mult în preajma acestui lăcaș, unde găsise o atmosferă benefică pentru creație și pentru un plus de echilibru sufletesc.

Această casă, pe care Eminescu a închiriat-o, după cum arată documentele, de la maica Asinefta Ermoghin, proprietara de atunci a imobilului, în 1874, este singura clădire păstrată în forma originală din România (casa de la Ipotești a fost reclădită din temelii după planurile existente), în care urmele șederii poetului pot fi dovedite peste timp și care poate căpăta numele de casă memorială.

În mod paradoxal, „Casa Eminescu“ de la Văratec, în care au înflorit atâtea gânduri și versuri nemuritoare ale poetului nostru național (printre care „Călin„), nu figurează pe lista monumentelor istorice (2010) din județul Neamț, nu se numără printre muzeele/casele memoriale din județul Neamț aparținând cultelor (așa cum este Casa Memorială „Alexandru Vlahuță”, care funcționează, de asemenea, într-o construcție ridicată ca locuință pentru călugărițe, aflată pe teritoriul mânăstirii Agapia), ci se află într-o deplorabilă stare de degradare, care avansează pe zi ce trece.

O primă încercare de restaurare a construcției (nu și de includere a acesteia pe lista monumentelor istorice), inițiată în urmă cu un deceniu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei Î.P.S. Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR, de o fundație, sprijinită de o pleiadă de nume de referință pentru cultura și spiritualitatea românescă (Teofil Paraian, Arhim. Mina Dobzeu, Arhim. Ioan Iovan, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Justin Pârvu, Pr. Constantin Galeriu, I. P. S. Nicolae Corneanu, I. P. S. Antonie Plamadeala, Acad. Zoe Dumitrescu – Busulenga, Acad. Constantin Ciopraga, Nina Cassian, Ana Blandiana, Barbu Brezianu), multe dispărute între timp, precum și de importante instituții mass-media, nu s-a soldat cu rezultatele scontate, pare-se datorită neacumulării fondurilor necesare derulării acestui proiect.

Clasarea „Casei Eminescu“ de la Văratec în grupa monumentelor istorice, refacerea acesteia și includerea monumentului în circuitul muzeal național constituie nu doar o datorie istorică pentru păstrarea identității culturale a neamului ci și un argument forte pentru promovarea culturii românești în lume, iar pentru acest motiv, demararea de urgență a procedurilor necesare realizării dezideratelor enunțate trebuie să reprezinte o prioritate pentru instituțiile statului.

În virtutea faptului că toţi membrii societăţii – cu atât mai mult urmașii noștri, în mod individual sau colectiv, au dreptul să beneficieze de patrimoniul cultural şi natural al României, vă solicit sprijinul pentru reabilitarea de urgență a acestui edificiu și clasarea sa ca monument istoric. Timpul este necruțător, iar fără o susținere puternică din partea dumneavostră, există toate șansele ca imobilul să se dărâme înainte ca reprezentanții instituțiilor abilitate subordonate Ministerului Culturii și Patrimoniului Național să răspundă favorabil acestei solicitări.

 „Oricare ar fi drepturile de proprietate (n.a. mânăstirea Văratec), distrugerea unui edificiu istoric şi monumental nu trebuie să fie permisă []. Există două aspecte privind un edificiu: dreptul de a fi folosit şi frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială). Dreptul de folosinţă aparţine proprietarului, dar frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială) aparţine tuturor. A-l distruge înseamnă, deci, a-şi depăşi drepturile“. (Victor Hugo)

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE ÎN PERIOADA 2010-2011, SUB DEVIZA ”SALVAŢI CASA EMINESCU DE LA VĂRATEC!“ 

  • o ofertă de sponsorizare a proiectului de refacere a ”Casei Eminescu” prin intermediul unei fundaţii din Suceava, fără nici o contribuţie din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, de la Mânăstirea Văratec sau de la autorităţile locale; demersurile pentru aprobarea restaurării s-au lovit, la început, de o tăcere încrâncenată din partea stareţei mânăstirii Văratec, apoi de încuviinţări de moment, amânări iar, în cele din urmă, de pretenţii, menite să descurajeze orice încercare de continuare a acţiunii iniţiate;
  • scrisori adresate: Prea Fericirii Sale, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane și președintele Sfantului Sinod al BOR, Inalt Prea Sfintiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si Inalt Prea Sfintiei Sale Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, Stareţei Mânăstirii Văratec, stavrofora Iosefina Giosanu, Presedintelui Academiei Romane, Excelenta sa Ionel Haiduc, Ministrului Culturii, Kelemen Hunor, prin care se solicită reluarea acțiunii de refacere a „Casei Eminescu“, eșuată în 2002, şi clasarea acestuia ca monument istoric, în vederea includerii în circuitul muzeal naţional; singurul răspuns, şi acesta neoficial, ne-a parvenit din partea Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei prin intermediul unei susţinătoare a campaniei de salvare a Casei Eminescu: „Maicile trebuie lasate sa isi faca treaba lor, sa se roage. Nu vor ca acolo sa se faca un muzeu, mai ales ca nu exista certitudinea faptului ca acolo a stat Eminescu. De fapt, pentru iubitorii poetului, Eminescu este peste tot, avem poezia lui. Maicile trebuie lasate acolo, sa isi vada de ale lor”;
  • încercări repetate de a lua legătura cu reprezentanții bisericii (stareța mânăstirii Văratec, stavr. Iosefina Giosanu, IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei), din păcate nereușite;
  • scrisori adresate: Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Neamţ, Consiliului Judeţean Neamţ, Primăriei Agapia, în vederea declanșării de urgență a procedurii de clasare a imobilului în cauză în grupa monumentelor istorice, înaintării cererii către Direcția Monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor pentru declanșarea procedurii de clasare de urgență, clădirea aflându-se în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică, precum şi comunicarea neîntârziată a declanșării procedurii de clasare proprietarului – Mânăstirea Văratec; singurul răspuns, primit personal, pe e-mail, de la Directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Neamţ, contrazice, în mod surprinzător, declaraţiile acestuia făcute în scurtă vreme presei locale, şi anume: “Sunt tot felul de poveşti referitoare la prezenţa în acel loc a lui Eminescu. Printre declaraţii ar fi cea a lui Augustin Z.N.Pop şi a Zoei Dumitrescu-Buşulenga. Nu există documente care să ateste prezenţa poetului acolo, ci doar legende.
  • inițierea unei petiții publice, actualmente în curs, adresate reprezentanților Mânăstirii Văratec, Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și Ministerului Culturii prin care se urmărește sensibilizarea acestora pentru acordarea acceptului de refacere a clădirii-monument. Şi acest demers a rămas fără răspuns.
  • înființarea unui blog de campanie, prin intermediul căruia să se asigure simpatizanților accesul la informațiile de ultimă oră privind desfășurarea acțiunii de refacere a  „Casei Eminescu“;
  • înființarea unui grup de discuții cu acest subiect pe Facebook;
  • mediatizarea campaniei pe posturile de radio şi televiziune, realizată până în prezent doar la B1 TV în emisiunea ”La taifas cu Ion Cristoiu“, demers care s-a bucurat de o largă audienţă.

Casa a fost locuită pentru ultima dată în 20029, timp de trei luni, de o maică tânără, iar după anul 2006 degradarea acesteia s-a accentuat întratât, încât, fără o intervenţie imediată, în sensul conservării/restaurării, cu greu va mai putea rezista intemperiilor vremii.

Dovezi privind prezenţa lui Mihai Eminescu în casa monahală din spatele bisericii ”Schimbarea la Faţă” de la Văratec, începând cu anul 1874:

  • Un act1, care spune clar că această casă a fost închiriată, începând cu anul 1874, de ”subsemnatul Mihai Eminescu“ de la proprietara sa, monahia Asinefta Ermoghin;
  • Mărturia maicii E(v)praxia Diaconescu2 (1860-1967), confirmată de mărturia maicii Tatiana Tincu3 (1923-?), care le-a cunoscut şi pe maica Fevronia Frosînei (d. 1950), gazda Veronicăi Micle la Văratec, şi pe maica Stefanida Lungulescu, la care lua masa Eminescu;
  • Mărturia schimonahiei Pelaghia Amilcar4 (1885-1980), stareţa Mânăstirii Văratec în perioadele 1942-1946 şi 1954-1973.  

Notă

Despre actul de închiriere a casei de către Eminescu, menţionat de Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga în 2002, de care vorbeşte şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Daniel, actualmente Patriarhul BOR, în apelul lansat la nivel naţional în vederea strângerii de fonduri pentru refacerea casei, stavr. Iosefina Giosanu, stareţă a Mânăstirii Văratec din 2002 şi până în prezent, precum şi actualul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, afirmă că nu există.

Dovezi privind acceptul Stareţei Mânăstirii Văratec şi al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, IPS Daniel, în prezent Patriarhul BOR,  de refacere a Casei ”Mihai Eminescu” în 2002:

  •  Apelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru salvarea Casei Eminescu de la Văratec5
  • Apelul redacţiei revistei ”Formula AS“ pentru restaurarea Casei Eminescu de la Văratec6
  • Mărturia maicii Eufrosina Jescu7 (n. 1952), cea care a locuit timp de 30 de ani alături de Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga (maica Benedicta);
  • Mărturia Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga8.

Referiri

1”Apel naţional pentru salvarea Casei Mihai Eminescu“ de la Mânăstirea Văratec, la http://stiri.kappa.ro/actualitate/24-07-2002/apel-national-pentru-salvarea-casei-mihai-eminescu-de-la-manastirea-varatec-49403.html; ”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, în Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/;

2Văratecul și literatura“, de Arhim. Bartolomeu Valeriu Anania, în „Mânăstirea Văratec“, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, 1986;

3”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, de Bogdan Lupescu, în Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/;

4Gânduri despre tineri – Reflecţii despre tradiţie şi model“, în ”Zoe Dumitrescu-Bușulenga, opera încoronată (florilegiu de Artur Silvestri)“, București, Editura Carpathia Press, 2005;”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, de Bogdan Lupescu, în Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/; „Maica Benedicta Dumitrescu Bușulenga despre „aroma” Văratecului”, de Cristian Curte, în „Lumea Monahilor”, anul II, nr. 11 (17), noiembrie 2008;

5”Apel naţional pentru salvarea Casei Mihai Eminescu“ de la Mânăstirea Văratec, la http://stiri.kappa.ro/actualitate/24-07-2002/apel-national-pentru-salvarea-casei-mihai-eminescu-de-la-manastirea-varatec-49403.html;

6”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, de Bogdan Lupescu, în Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/;

7Mărturiile Maicii Eufrosina Jescu despre Doamna Academician Zoe Dumitrescu – Bușulenga – Monahia Benedicta”, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2009;

8Gânduri despre tineri – Reflecţii despre tradiţie şi model“, în ”Zoe Dumitrescu-Bușulenga, opera încoronată (florilegiu de Artur Silvestri)“, București, Editura Carpathia Press, 2005;

9”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, de Bogdan Lupescu, în Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste/.

 

Cu deosebită considerație,

Inginer Cristina Casapu

https://casaeminescuvaratec.wordpress.com/

 27 martie 2012

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Refacerea Casei Eminescu de la Văratec, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Uncategorized, Văratec

Nu stricaţi, vă rog frumos, casa unde locuia Mihai Eminescu, când venea la Văratec!

Lăsat la intrarea în „Casa Eminescu” de la Văratec, de un vizitator  vizibil impresionat de soarta clădirii în care a poposit „omul deplin al culturii româneşti”, cum îl definea Constantin Noica pe Mihai Eminescu, mesajul „Nu stricaţi, vă rog frumos!” se constituie într-o adevărată lecţie de morală creştină la adresa proprietarului clădirii – Mânăstirea Văratec, care, cu bunăştiinţă, închide ochii la degradarea, devastarea şi vandalizarea continuă a acestui monument istoric.

Lipsită de orice fel de protecţie împotriva intemperiilor şi distrugerilor datorate factorului antropic, până la soluţionarea problemelor legate de restaurarea clădirii şi destinaţia viitoare a acesteia, „Casa Eminescu” se năruie puţin câte puţin, sub privirile îngrozite ale vizitatorilor, indignaţi de indiferenţa făţişă, manifestată de Stareţa Mânăstirii Văratec, Stavrofora Iosefina Giosanu, faţă de casa monahală-monument istoric şi, totodată, singura casă din România, în afara celei de la Ipoteşti, în care urmele şederii poetului naţional pot fi dovedite peste timp.

Această prezentare necesită JavaScript.

Casa în care a poposit „omul deplin al culturii româneşti”, Mihai Eminescu, lăsată pradă degradării, devastării şi vandalismului de stareţa Mânăstirii Văratec (aprilie 2012)

Amintindu-i Patriarhului BOR, Preafericitul Părinte Daniel, că pericolul dispariţiei casei, „în care au inflorit atâtea gânduri şi versuri nemuritoare ale poetului nostru naţional„, nu a fost înlăturat odată cu „Apelul naţional pentru salvarea casei Mihai Eminescu” din incinta Sfintei Mânăstiri Văratec, lansat de Preafericirea Sa, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ci, dimpotrivă, starea deplorabilă a casei s-a accentuat, ca urmare a devastărilor repetate şi vandalismului, încredinţez Preafericirii Sale mesajul vizitatorului anonim, lăsat la intrarea casei-monument: „Nu stricaţi, vă rog frumos!„, cu convingerea că un bun teolog şi un adevărat om de cultură nu greşeşte niciodată.


Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec, Refacerea Casei Eminescu de la Văratec, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Uncategorized, Văratec

”Casa Eminescu“ de la Văratec, o casă monahală-monument istoric, în luptă cu reacţiunea

Dacă informaţiile privind identitatea monahiilor care l-au găzduit pe Mihai Eminescu, pe când venea la Văratec, ar putea fi catalogate de unii drept contradictorii sau chiar neîntemeiate, asupra casei monahale din spatele cimitirului nu mai planează nici umbră de îndoială că a fost locuită de poet. Cu toate acestea, sau poate tocmai din acest motiv, Mânăstirea Văratec, în loc să conserve şi să protejeze casa-monument în vederea restaurării, încurajează distrugerea acesteia prin devastare şi vandalism. Legea spune că se poate recurge la amenzi împotriva proprietarului dacă acesta nu are grijă de imobil.

 

O fotografie publicată în albumul Vreme trece, vreme vine…Mihai Eminescu (Editura Junimea, Iaşi, 1976), prima reconstituire iconografică de până acum a biografiei „luceafărului poeziei româneşti”, realizată de Constantin-Liviu Rusu şi A. Petrescu-Vicoveanu, înfăţişează, potrivit textului care o însoţeşte, ”Casa Stefanidei Lungulescu din Văratec, unde locuia poetul cînd venea aici“.

Casa unde locuia Mihai Eminescu când venea la Văratec - foto Constantin-Liviu Rusu şi A. Petrescu-Vicoveanu (anii '70)

Alături de alte două imagini document, reprezentând o uliţă din satul mânăstiresc şi pădurea de mesteceni de la Văratec, prezente pe aceeaşi pagină a albumului, fotografia casei Stefanidei Lungulescu reconstituie perioada  din viaţa lui Mihai Eminescu petrecută la Văratec, de care se leagă un moment semnificativ al creaţiei acestuia.

”Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.

Deasupra-mi crengi de arbori se întind,

Crengi mari în flori de umbră mă cuprind

Şi vîntul mişcă arborii-n grădină“.

M. EMINESCU

Fotografia, mărturie pentru posteritate a prezenţei lui Eminescu în acest teritoriu, permite nu doar identificarea casei în care a locuit Mihai Eminescu la Văratec, nimeni alta decât „Casa Eminescu”, ci, datorită textului care o însoţeşte, oferă şi informaţii preţioase asupra aparţinătorului casei monahale la acea dată.

Izvoarele textelor folosite, după cum precizează autorii, au fost: opera eminesciană (poezie, proză, publicistică, scrisori şi însemnări diverse), lucrările cu caracter memorialistic datorate autorilor contemporani cu poetul şi monografia lui G. Călinescu „Viaţa lui Mihai Eminescu”.

Neatinsă de trecerea timpului în urmă cu patru decenii, aşa cum se înfăţişează în fotografia-document, „Casa Eminescu” este astăzi gata-gata să se prăbuşească (vezi galeria foto).

"Casa Eminescu" de la Văratec - foto Cristina Casapu (2009)

În mod paradoxal, deşi figurează pe Lista monumentelor istorice, între casele monahale de secol al XIX-lea (cod NT-II-m-A-10732.05) din satul Văratec, comuna Agapia, iar distrugerea unui monument constituie infracţiune potrivit legii, casa în care locuia Eminescu, când venea la Văratec, o casă monahală ca şi celelalte, înainte de toate, este lăsată, în mod deliberat, pradă devastării şi vandalismului, de către actualul proprietar, Mânăstirea Văratec, cu binecuvântarea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi sub oblăduirea Direcţiei Pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Neamţ.

Mai mult decât atât, Mânăstirea Văratec împiedică măsurile de salvare a casei-monument, respingând vehement ofertele de sponsorizare a lucrărilor de restaurare a imobilului, venite din partea unor asociaţii nonprofit.

Cel mai probabil există un interes deosebit ca acest imobil să nu fie refăcut. Terenul generos, pe care se găseşte casa, numai bun pentru realizarea de noi proiecte imobiliare, aducătoare de profituri deloc neglijabile, să fie motivul?

Ce măsuri ia Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, prin  Direcţia Pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Neamţ, împotriva Mânăstirii Văratec, proprietarul casei monahale-monument istoric, ca urmare a sesizării repetate a acţiunii de distrugere cu bunăştiinţă a acestui obiect de patrimoniu?

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Uncategorized

„Eminescu la Mânăstirea Văratec”, un eveniment dedicat memoriei locului în care poetul național a poposit la Văratec (30 aprilie – 27 august 2011)


Ora: 30 aprilie – 27 august · 8:00 – 20:00


Locaţie: Mânăstirea Văratec, „Casa Eminescu“ (zona bisericii „Schimbarea la față“, în poiana din spatele cimitirului monahiilor)


Creat de: Mili Casapu


Mai multe informații: Începând de sâmbată 30 aprilie și până sâmbătă 27 august, sunteți așteptați zilnic, între orele 8:00-20:00, la Mânăstirea Văratec, pentru a lua parte la  evenimentul dedicat cinstirii memoriei poetului Mihai Eminescu, care, timp de 15 ani, până la săvârșirea sa din lumea pământească, a găsit aici liniștea benefică scrisului și refacerii echilibrului sufletesc.

Printre acțiunile preconizate a se desfășura pe parcursul celor 4 luni se numără: vizitarea „Casei Eminescu“ (doar în exterior) – aflată într-o avansată stare de degradare, înainte să fie reconstruită din temelii; păstrarea memoriei clădirii-monument în care a poposit și creat poetul național (fotografiere, filmare, desene, pictură), evocarea unor momente din viața sau creația poetului petrecute aici, sesiuni de lectură din și despre Eminescu.

Se anunță o primăvară frumoasă și o vară așișderea. Vine 1 Mai, vacanța de vară, concediile și, nu în ultimul rând, weekendurile. Satul mânăstiresc Văratec are un farmec cu totul aparte, pe care nu-l poți uita ușor. Tot aici se află și mormântul Veronicăi Micle, „punctul cel mai căutat de curiozitatea și admirația miilor de călători ce se perindă zilnic prin vatra mânăstirii“. În plus, la nici 6 km se află Mânăstirea Agapia, iar atracțiile zonei nu se opresc aici.

Așadar, luați-vă copiii, pentru că ei trebuie să ducă mai departe moștenirea culturală a neamului, luați-vă părinții, pentru că ei știu ce să le povestească nepoților, și veniți la Văratec!

CÂND: din 30 APRILIE până pe 27 AUGUST, zilnic, între orele 8:00-20:00;

UNDE: Mânăstirea Văratec, „Casa Eminescu“ (zona bisericii „Schimbarea la față“, în poiana din spatele cimitirului monahiilor);

CE: vizitează „Casa Eminescu“ înainte să fie reconstruită din temelii, fotografiaz-o, filmeaz-o, deseneaz-o, picteaz-o și arat-o prietenilor și cunoscuților spre aducere aminte, află ce personalități îl vizitau pe poet aici și povestește-le celor care te însoțesc cine a fost Eminescu;

CUM: cu sprijinul fiecăruia dintre voi;

DE CE: pentru că memoria șederii lui Eminescu la Văratec peste timp trebuie păstrată cu sfințenie. „Casa Eminescu“ de la Văratec este moștenirea copiilor noștri.

CUM AJUNG LA CASA EMINESCU:

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Mânăstirea Văratec, Uncategorized, Văratec

Directorul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național a județului Neamț și presedintele Consiliului Județean Neamț au răspuns favorabil cererii de refacere a Casei Eminescu de la Văratec

Ca răspuns la solicitarea adresată conducerii Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național a județului Neamț de mai mulți susținători ai campaniei “Casa Eminescu de la Văratec“ în vederea salvării monumentului, reprezentantul instituției, dl. Adrian Alui Gheorghe, a binevoit să ne comunice următoarele:

„Am primit mesajul dvs, in legatura cu salvarea casei de la Varatec, in care a poposit Mihai Eminescu. Recent am fost la fata locului, am analizat starea constructiei care este, din pacate, in colaps. Am avut o discutie de principiu cu presedintele Consiliului Judetean Neamt, prof. Vasile Pruteanu, care si-a aratat toata disponibilitatea pentru recuperarea monumentului. Dintr-o prima analiza, nu mai poate fi vorba de o restaurare, ci de o reconstructie dupa releveul initial. Dar acestea sint chestiuni tehnice, dupa ce vom face expertiza constructiei, cu specialisti in domeniu, vom cauta sa luam cele mai bune decizii.

Cu bune ginduri, cu multumiri pentru semnalul dvs. care e o proba de frumoasa generozitate,

Director,

Adrian Alui Gheorghe“

Având în vedere cele mai sus menționate, așteptăm cât mai curând rezultatele expertizării construcției și demararea lucrărilor. Vom fi acolo, pentru a le urmări pas cu pas.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Uncategorized, Văratec

Bartolomeu Valeriu Anania despre Mihai Eminescu la Mânăstirea Văratec, mormântul Veronicăi Micle și nevoia de monumente

„Urmele diafane ale pașilor lui Eminescu se simt și la Văratec, fie din vremea „domnului student ce se plimba“ prin poieni și se încerca, uneori, la haltere cu colegii, așa cum a rămas în amintirea maicilor bătrâne, fie din vremea, evocată cu discreție monahală, a presupuselor sale întâlniri cu îngerul blond, în căsuța din vecinătate, pe locul căruia se află acum Ocolul Silvic.

[…] Dacă maica Epraxia Diaconescu, care în 1967 se stingea la vârsta de 107 ani, își amintea bine de Eminescu, prezența Veronicăi Micle e concretă prin monumentul funerar de lângă biserica Sfântului Ioan, în aria fostului cimitir al mânăstirii.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului", Mânăstirea. Văratec

Nu încape nici o îndoială că, în afară de biserica cea mare, cercetată de pelerini pentru nevoile lor sufletești, și alături de frumosul muzeu, bogat în obiecte de artă religioasă, crucea de calcar, străjuită de un înger înlăcrimat, e punctul cel mai căutat de curiozitatea și admirația miilor de călători ce se perindă zilnic prin vatra mânăstirii. […]

Avem motive să credem că viețuitoarele Văratecului – sau cel puțin imensa lor majoritate – ignorau drama sentimentală a Veronicăi Micle în legătură cu Eminescu.

Bătrânele și-i aminteau separat; pe ea, singură sau cu una din fiicele ei, în casa maicii Fevronia, care era cântăreață a mânăstirii și care va fi învățat-o pe prietena ei o seamă de pricesne, ceea ce explică faptul că frumoasa voce a poetei putea fi auzită și admirată; de el, mult mai îndepărtat, singur sau împreună cu câțiva colegi, în gazdă la maica Asinefta Ermoghin și mâncând la călugărița Stefanida Lungulescu, la capătul celălalt al mânăstirii, în aria bisericii „Schimbarea la față“.

Biserica Schimbarea la față

Biografii sunt de acord că șederile Veronicăi la Văratec erau caste și există destule mărturii că poeta era stimată și iubită într-o societate monahală în care ea se retrăgea tocmai pentru a scăpa de bârfa lumii.

Se pare însă că viețuitoarele de aici nu și-au ascuns consternarea față de chipul în care frumoasa blondă înțelesese să părăsească lumea aceasta, ca și față de versurile de pe placa de marmoră, care nu au nimic cu credința, convingerile și practica monahală. Așa se face că vreme de câteva decenii, ele au privit cu destulă rezervare monumentul ridicat, se pare, de cele două fiice ale defunctei, completat de abia după 1909, an în care Emil Gârleanu îl găsea fără „nici un nume“, (fără) „nici o altă însemnare“. Potrivit lui Augustin Z. N. Pop, „în 1939 se făcea chetă pentru vopsirea gardului și repararea crucii“.

Mormântul Veronicăi Micle, Mânăstirea Văratec

Anii s-au scurs, în mânăstire s-au ridicat generații noi, cultura monahiilor a căpătat și alte orizonturi. Dramatica iubire dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu nu mai era o taină pentru nimeni, și dacă nu constituia o îndreptățire, ea oferea cel puțin o explicație asupra gestului disperat al nefericitei solitare.

Potrivit moralei creștine, dragostea dintre un bărbat și o femeie e perfect legitimă atunci când ea se proiectează spre o posibilă căsătorie; or, intenția celor doi de a-și realiza un cămin e mai presus de orice îndoială.

Și dacă oamenii și împrejurările nu le-au îngăduit împlinirea acestui vis, posteritatea i-a unit atât de strâns încât numele unuia nu mai poate fi despărțit de al celuilalt, întru logodna cea pururea fiitoare.

Atât pelerinii cât și maicile știu acum că piatra de lângă biserica Sfântului Ioan, împrejmuită de florile fragede ale admirației și recunoștinței, e mai mult decât un monument: e un simbol“.

(Fragmente din Văratecul și literatura, Arhim. Bartolomeu Valeriu Anania, în „Mânăstirea Văratec“, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, 1986)

Din admirația noastră pentru marii eroi și artiști se naște nevoia muzeului, a casei memoriale, a colecției de manuscrise, a pietrei de mormânt, a obiectului care păstrează ceva din sufletul trecutului. Mormântul lui Eminescu e un altar național, teiul de pe Copou e un arbore sacru, a cărui umbră adăpostește eternitatea neamului“, spune Bartolomeu Anania.

Casa lui Eminescu de la Văratec ce e?

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized