Arhive pe etichete: clasarea Casei Eminescu de la Văratec în grupa monumentelor istorice

Scrisoarea adresată Ministrului Culturii și Patrimoniului Național, dl. Kelemen Hunor, pentru clasarea Casei Eminescu de la Văratec în grupa monumentelor istorice și refacerea acesteia

Către: Dl. Kelemen Hunor,
Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional;

Dl. Virgil Polizu,
Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice;

Comisia Naţională a Monumentelor Istorice

Stimate domnule Ministru,

Stimate domnule Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice,

Stimaţi membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice,

În incinta mânăstirii Văratec, se găsește o casă din lemn, relativ veche (100-200 ani), susceptibilă de a fi clasată ca monument istoric, prin valoarea memorială pe care o reprezintă, întrucât în ea poetul și jurnalistul Mihai Eminescu s-a refugiat adesea, în ultimii 15 ani de viață, pentru a sta cât mai mult în preajma acestui lăcaș, unde găsise o atmosferă benefică pentru creație și pentru un plus de echilibru sufletesc.

Această casă, pe care Eminescu a închiriat-o, după cum arată documentele, de la maica Asinefta Ermoghin, proprietara de atunci a imobilului, în 1874, este singura din România, cu excepția casei de la Ipotești, în care urmele șederii poetului pot fi dovedite peste timp și care poate căpăta numele de casă memorială.

În mod paradoxal, „Casa Eminescu“ de la Văratec, în care au înflorit atâtea gânduri și versuri nemuritoare ale poetului nostru național (printre care „Călin„), nu figurează pe lista monumentelor istorice (2004) din județul Neamț, nu se numără printre muzeele/casele memoriale din județul Neamț aparținând cultelor (așa cum este Casa Memorială „Alexandru Vlahuță”, care funcționează, de asemenea, într-o construcție ridicată ca locuință pentru călugărițe, aflată în proprietatea mânăstirii Văratec), ci se află într-o deplorabilă stare de degradare, care avansează pe zi ce trece.

O primă încercare de restaurare a construcției (nu și de includere a acesteia pe lista monumentelor istorice), inițiată în urmă cu un deceniu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei Î.P.S. Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR, de o fundație, sprijinită de o pleiadă de nume de referință pentru cultura și spiritualitatea românescă (Teofil Paraian, Arhim. Mina Dobzeu, Arhim. Ioan Iovan, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Justin Pârvu, Pr. Constantin Galeriu, I. P. S. Nicolae Corneanu, I. P. S. Antonie Plamadeala, Acad. Zoe Dumitrescu – Busulenga, Acad. Constantin Ciopraga, Nina Cassian, Ana Blandiana, Barbu Brezianu), multe dispărute între timp, precum și de importante instituții mass-media, nu s-a soldat cu rezultatele scontate, pare-se datorită neacumulării fondurilor necesare derulării acestui proiect.

In 2010, după două vizite la mânăstirea Văratec, am considerat că este de datoria mea să readuc în fața opiniei publice acest subiect. Am postat pe blog un articol, ilustrat cu fotografii sugestive pentru a evidenția gravitatea situației în care se găsește casa-monument. Am primit câteva feedback-uri încurajatoare, în sensul că inițiativa mea ar trebui continuată, dar nu am știut cum să transmit mai departe informațiile celor în măsură să remedieze această stare de lucruri.

Abia după ce am încărcat pe YouTube un „film“ de amator, realizat în casa de la Văratec, am fost luată în seamă de un jurnalist, care mi s-a alăturat, în calitate de președinte al unei prestigioade asociații neguvernamentale, preluând articolul de pe blogul meu și „filmul“ pe site-ul său, pentru ca informațiile să aibă o mai largă audiență. Din acel moment, comentariile, solicitările de implicare în acțiune, recomandările au început să curgă. O profesoară din Suceava a găsit sponsori, materiale și specialiști gata să se apuce de lucru pentru refacerea acestei case în cel mai scurt timp.

Tot ce se asteaptă pentru ca cele două obiective urmărite să fie atinse (refacerea „Casei Eminescu“ de la Văratec și includerea acesteia în patrimonial muzeal național) este o simplă aprobare. Reabilitarea clădirii nu mai este condiţionată, ca în urmă cu 10 ani, de lipsa fondurilor necesare restaurării, ci de acordarea acceptului de demarare a proiectului de către proprietarul actual al acesteia, Mânăstirea Văratec.

Acțiunile întreprinse până în prezent sub deviza „Salvați Casa Eminescu de la Văratec“ cuprind:

  • publicarea unei scrisori deschise adresate: Prea Fericirii Sale, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane și președintele Sfantului Sinod al BOR, Inalt Prea Sfintiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si Inalt Prea Sfintiei Sale Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, Presedintelui Academiei Romane, Excelenta sa Ionel Haiduc, Ministrului Culturii, Kelemen Hunor, prin care se solicită aprobarea reluării acțiunii de restaurare a „Casei Eminescu“, eșuate în 2002 din lipsă de fonduri;
  • încercări repetate de a lua legătura cu reprezentanții bisericii (stareța mânăstirii Văratec, stavr. Iosefina Giosanu, IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei), din păcate nereușite;
  • inițierea unei petiții publice, actualmente în curs, adresate reprezentanților Mânăstirii Văratec, Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și Ministerului Culturii prin care se urmărește sensibilizarea acestora pentru acordarea acceptului de reabilitare a clădirii-monument;
  • înființarea unui blog de campanie, prin intermediul căruia să se asigure simpatizanților accesul la informațiile de ultimă oră privind desfășurarea acțiunii de refacere a „Casei Eminescu“;
  • înființarea unui grup de discuții cu acest subiect pe facebook.

În virtutea faptului că toţi membrii societăţii – cu atât mai mult urmașii noștri, în mod individual sau colectiv, au dreptul să beneficieze de patrimoniul cultural şi natural al României, vă solicit sprijinul pentru reabilitarea de urgență a acestui edificiu și clasarea sa ca monument istoric. Timpul este necruțător, iar fără susținere, sunt toate șansele ca imobilul să se dărâme înainte ca reprezentanții instituțiilor abilitate subordonate Ministerului Culturii și Patrimoniului Național să răspundă într-un fel sau altul solicitării.

„Oricare ar fi drepturile de proprietate, distrugerea unui edificiu istoric şi monumental nu trebuie să fie permisă []. Există două aspecte privind un edificiu: dreptul de a fi folosit şi frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială). Dreptul de folosinţă aparţine proprietarului, dar frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială) aparţine tuturor. A-l distruge înseamnă, deci, a-şi depăşi drepturile“. (Victor Hugo)

Cu considerație,

Cristina (Mili) Casapu

https://casaeminescuvaratec.wordpress.com/

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Văratec