Arhive pe etichete: Mihai Eminescu

Dor de Eminescu: De doua ori pe an, in rest uitare !

Ne aducem aminte de Eminescu de doua ori pe an. In acele zile televiziunile prezinta stiri de 3 minute cu “nepieritorul”, “ultimul romantic” si asa mai departe. 

Sforăituri copiate de ineptele cu fusta scurtă de se numesc reporteriţe. Şi care nu şi-ar aduce aminte de un vers din Eminescu sau macar unde s-a născut….

Prea puternicii zilei (politicienii) precum si preaputernicii vesnici (preoţii) apar la TV si cu voci sugrumate de emoţie dau glas iubirii de Eminescu. Astăzi numai. Slavă Domnului …

Totul comprimat în 5 minute. Pe banda de jos a ecranului, între 2 Breaking News (aşa dă bine în zilele noastre) stă scris: Mihai Eminescu Nepieritorul.

Realizatorul emisiunii întreabă pe cei care mai devreme s-au certat în jurul spinoasei probleme a […..] ce părere au ŞI despre Eminescu. Invitaţii încep să-şi spună părerea. ştiu şi despre Eminescu… că doar este din colegiul lor!

O doamnă care până acum câţiva ani vindea parfumurile unei firme din Vest, chiar ştia şi unde s-a născut !

Din nefericire, realizatorul emisiunii, frumoasa doamnă [….] i-a întrerupt de 2 ori pentru că de la Sediul Partidului [….] era o conferinţă de presă.

În final, s-au plictisit toţi de subiect şi au fost fericiţi că a trebuit “să intre” publicitatea !

Ce am scris mai sus nu s-a întâmplat. Încă.

 Nu le pasa nici o secunda. Daca maine pamantul unde este ingropat Eminescu ar valora 50 milioane de dolari l-ar dezgropa pentru a-l revinde. Asa cum dau foc Morii lui Assan pentru a pune mâna pe teren…

Biserica ?

Construim Catedrala Neamului si cheltuim 1 milion de dolari pentru constructia ei (fie si 400 milioane, nu contează) nu putem cheltui nici macar 20.000 USD pentru a reface Casa de la Varatec a lui Eminescu.

Nu stiati ca exista una ?

Se afla la 5 minute de manastirea Varatec. Paradoxal, daca vreti sa ajungeti acolo e bine sa va informati din timp.  Acum doi ani am intrebat multe maicute cu privire la casuţă, … toate  ridicau din umeri si-mi aruncau scurt: “Nu stim”… cu toate că locul cautat era la 2 minute distanta.

Ulterior, tot o maicuta ne-a fost ghid şi timp de 2 ore am vorbit despre Eminescu, Creanga si Veronica Micle. Despre casa ne-a spus ca nu se doreste tulburarea posesiei … se doreste discretie si pace… chiar daca asta inseamna sfarsitul acelei case….

In timp ce vorbea, ma pierdeam in ganduri si cutreieram Padurea de Argint, aflata si ea in apropiere …

Ce putem adauga: Mare pacat. Mare pacat ca strangem averi pamantesti si nu avem grija de cele spirituale. Cele adevarate.

Daca as fi fost profesor de română, aş fi început cursul despre Eminescu cu o vizită la mormântul său: pentru a învăţa că în primul rând a fost un Om.

Sursa

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec, Refacerea Casei Eminescu de la Văratec

Biserica îngroapă adevărul şi insultă memoria colectivă a poporului român prin distrugerea cu bunăştiinţă a casei în care Mihai Eminescu poposea la Mânăstirea Văratec

Nu ştiu din ce motiv stareţa mânăstirii Văratec şi Patriarhul BOR se opun acum refacerii casei monahale în care poposea Mihai Eminescu la Văratec, deşi, cu zece ani în urmă,  în baza dovezilor existente, se numărau printre iniţiatorii unui  Apel naţional pentru salvarea Casei Mihai Eminescu de la Mânăstirea Văratec.

Ştiu doar că imobilul din spatele cimitirului monahiilor, păstrat în forma construită iniţial, fără modificări, deci cu atât mai valoros, trebuie declarat de urgenţă monument istoric şi restaurat, întrucât face parte din patrimoniul naţional şi din memoria colectivă a poporului român. Totodată, se justifică montarea pe faţada acesteia a unei plăci memoriale, pe care să scrie: “In această casă a locuit Mihai Eminescu”.

Din păcate, lipsa totală de reacţie a stareţei – implicit, a celor cărora preacuvioasa le dă ascultare, la pericolul dispariţiei acestui reper cultural şi istoric, prefigurează intenţii prea puţin cucernice. Ştergerea din memoria colectivă a românilor a casei în care Mihai Eminescu poposea la Văratec este indubitabil o nedreptate, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de semeni.

În timp ce în Ungaria, Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Franţa, Venezuela, Canada şi SUA se ridică statui şi se amplasează plăci comemorative în memoria geniului eminescian, în România, Biserica, cu acordul tacit al Ministerului Culturii, îngroapă cu bunăştiinţă urmele trecerii poetului neamului pe teritoriul satului mânăstiresc Văratec, acolo unde acesta a lăsat scris, spre veşnicie: „De treci codrii de arama, de departe vezi albind / si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. / Acolo lânga izvoare iarba pare de omat / Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet„.

Un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Mânăstirea Văratec, Refacerea Casei Eminescu de la Văratec, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Uncategorized, Văratec

Mărturia maicii Epraxia Diaconescu despre prezenţa lui Eminescu în casa maicii Asinefta Ermoghin

Cînd era adolescentă, maica Epraxia Diaconescu (+7 ianuarie 1967, în vîrstă de 107 ani), care văzuse întîia oară pe Eminescu la Văratec, cu câţiva tineri ieşeni, îşi amintea:

„ El era de-o statură mijlocie, frumos, cu plete mari şi răvăşite, aşa cum îi era şşi sufletul lui tînăr şi dornic de viaţă. Nu prea dichisit şi pururea dus pe gînduri.

Cînd venea la mănăstire, trăgea la o maică, Asinefta Ermoghin, ce-şi avea casa în susul colinei după cimitir.

În casa mult retrasă de restul celorlate, stătea cîte trei-patru zile şi apoi îşi lua valea în lumea lui de băjenie.“

(„Pe urmele lui Mihai Eminescu“, Augustin Z.N. Pop, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978)

Maica Tatiana Tincu (n 1923), aflată la Văratec de la vârsta de 15 ani, a cunoscut-o personal pe maica Epraxia Diaconescu, care la vârsta de 108 îşi păstrase mintea limpede şi memoria intactă.

Maica Tatiana a cunoscut personal, foarte bine, pe nimeni alta decat pe Evpraxia Diaconescu, monahia care a murit in anul 1967, la varsta de 108 ani, si care i-a fost prietena de suflet Veronicai Micle. A cunoscut-o pe centenara maica Fevronia, gazda Veronicai, pe maica Calipso Iepure, decedata la 100 ani, o alta apropiata de familia Micle, pe maica Stefanida Lugulesei, cea care l-a gazduit si la care lua masa Eminescu. „Maica Evpraxia Diaconescu era inalta si slabanoaga, la 108 ani avea mintea limpede si o memorie perfecta. Zicea asa: „Noua, surorilor tinere, ne placea cand porneau toti scriitorii in plimbare spre padurea de argint. Mergeam cu toatele in urma Veronicai, curioase, fiindca ne placea foarte mult cum radea. Radea foarte frumos, isi lasa capul pe spate, cu parul lung si blond, si radea frumos… Radeam si noi deodata cu dansa, ca doara si noi eram tinere”. Asa ne povestea maica Evpraxia. Mai spunea ca scriitorii tineau seri literare pe cerdacurile maicilor si ele se inghiau una pe cealalta: „Hai si noi, hai si noi s-o vedem pe Veronica! Si ea radea, cu ochii ei clari si albastri… Tare frumos mai radea”. Asta i-a ramas Evpraxiei cel mai puternic in amintirea ei: rasul. Pe Fevronia am cunoscut-o chiar eu. Era banuita ca i-i Veronichii un pic de matusica. Altadata a fost un iaz aicisa, fata-n fata cu biserica mare, si maica Fevronia isi avea casa pe iaz. Asa-i zicea aici: maica Fevronia de pe iaz. Iazul acela o secatuit demult si maica Fevronia o murit in cincizeci.”

(”Eminescu la Mânăstirea Văratec“, Bogdan Lupescu, în ”Formula AS“ nr. 571, 2003, Societate/Poveşti de dragoste)

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec, Văratec

În căutarea lui Eminescu la Văratec

Această prezentare necesită JavaScript.

Mestecenii din „Pădurea de argint”, Filiorul, purtând pe coama-i groasă gorunii din „Codrii de Aramă”, vechi de peste 135 de ani, dealurile din jurul satului mânăstiresc, de unde se profilează: turnul clopotniţă, turlele celor trei biserici ale mânăstirii şi vechile case monahale, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea, printre care şi căsuţa unde locuia Mihai Eminescu, când venea la Văratec, toate sunt la locul lor.

Coborând spre „Schimbarea la faţă”, după o plimbare pe drumeagul de sub poala pădurii, te-ai aştepta, şi pe bună dreptate, ca în poiana din spatele cimitirului monahiilor să îl găseşti pe poet în cerdac, aşteptându-l pe Creangă, ca odinioară

Eminescu este acolo şi, cu voia lui Dumnezeu, va rămâne în raiul de la Văratec pentru eternitate.

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec, Refacerea Casei Eminescu de la Văratec, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Văratec

Nu stricaţi, vă rog frumos, casa unde locuia Mihai Eminescu, când venea la Văratec!

Lăsat la intrarea în „Casa Eminescu” de la Văratec, de un vizitator  vizibil impresionat de soarta clădirii în care a poposit „omul deplin al culturii româneşti”, cum îl definea Constantin Noica pe Mihai Eminescu, mesajul „Nu stricaţi, vă rog frumos!” se constituie într-o adevărată lecţie de morală creştină la adresa proprietarului clădirii – Mânăstirea Văratec, care, cu bunăştiinţă, închide ochii la degradarea, devastarea şi vandalizarea continuă a acestui monument istoric.

Lipsită de orice fel de protecţie împotriva intemperiilor şi distrugerilor datorate factorului antropic, până la soluţionarea problemelor legate de restaurarea clădirii şi destinaţia viitoare a acesteia, „Casa Eminescu” se năruie puţin câte puţin, sub privirile îngrozite ale vizitatorilor, indignaţi de indiferenţa făţişă, manifestată de Stareţa Mânăstirii Văratec, Stavrofora Iosefina Giosanu, faţă de casa monahală-monument istoric şi, totodată, singura casă din România, în afara celei de la Ipoteşti, în care urmele şederii poetului naţional pot fi dovedite peste timp.

Această prezentare necesită JavaScript.

Casa în care a poposit „omul deplin al culturii româneşti”, Mihai Eminescu, lăsată pradă degradării, devastării şi vandalismului de stareţa Mânăstirii Văratec (aprilie 2012)

Amintindu-i Patriarhului BOR, Preafericitul Părinte Daniel, că pericolul dispariţiei casei, „în care au inflorit atâtea gânduri şi versuri nemuritoare ale poetului nostru naţional„, nu a fost înlăturat odată cu „Apelul naţional pentru salvarea casei Mihai Eminescu” din incinta Sfintei Mânăstiri Văratec, lansat de Preafericirea Sa, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ci, dimpotrivă, starea deplorabilă a casei s-a accentuat, ca urmare a devastărilor repetate şi vandalismului, încredinţez Preafericirii Sale mesajul vizitatorului anonim, lăsat la intrarea casei-monument: „Nu stricaţi, vă rog frumos!„, cu convingerea că un bun teolog şi un adevărat om de cultură nu greşeşte niciodată.


Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec, Refacerea Casei Eminescu de la Văratec, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Uncategorized, Văratec

Dan Toma Dulciu despre prezenţa lui Eminescu la Văratec, în casa maicii Asinefta Ermoghin

(Eminescu și diplomația, Dan Toma Dulciu, Editura Universitara, Bucuresti 2007, pag 101)

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Văratec

Cu Florentina Tonita despre IPS Teofan și casa lui Eminescu de la Văratec

Am vorbit astazi cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, despre casa lui Eminescu de la Varatec. Stia despre ce este vorba si senzatia mea este ca verdictul Sfintiei Sale este dat de multa vreme si, gandindu-ma adanc la acest lucru, tind sa ii dau si dreptate.

IPS Teofan mi-a spus ca nu exista niciun act care sa ateste CU CERTITUDINE ca acolo, in spatele cimitirului de la Varatec, este casa in care poposea Eminescu. Nu a spus insa niciun moment faptul ca este EXCLUS ca acela sa fi fost locul in care tragea poetul atunci cand venea in satul manastiresc, indeosebi pentru a se intalni cu Veronica. Inaltpreasfintitul spune ca maicile batrane, in trecut, au vorbit despre povestea de dragoste dintre cei doi, insa nu trebuie trecut cu vederea faptul ca, fiind vorba despre o manastire de maici, o iubire nelegitima nu avea cum sa se bucure de intelegerea comunitatii. „Maicile trebuie lasate sa isi faca treaba lor, sa se roage. Nu vor ca acolo sa se faca un muzeu, mai ales ca nu exista certitudinea faptului ca acolo a stat Eminescu. De fapt, pentru iubitorii poetului, Eminescu este peste tot, avem poezia lui. Maicile trebuie lasate acolo, sa isi vada de ale lor”, mi-a spus IPS Teofan. Are dreptate Mitropolitul, au dreptate si maicile, au dreptate si iubitorii de Eminescu. Am indraznit insa a-i spune Inaltpreasfintitului ca problema trebuie lamurita si incheiata cumva, pentru ca ea starneste patimi, acuzatii si, atata timp cat nu se va discuta public, deschis si lamuritor despre acest subiect, multe dispute se vor amplifica. „Stiu, se spune ca noi nu vrem sa facem nimic”, a spus IPS Teofan. „Poate ca ar trebui vorbit mai clar. Poate ca cei care se implica in aceasta disputa nu vor sa faca un muzeu acolo, ci doar atrag atentia asupra starii de degradare in care se afla casa. Daca s-ar conserva casa, pana cand se vor lua alte masuri, probabil ca ar fi un semnal bun”, i-am spus Mitropolitului. Vorba ultima a Inaltpreasfintitului a fost: „Sa lasam maicile in liniste”.

IPS Teofan, spuneam, are dreptate. Maicile au nevoie de liniste. Dar casa – pentru ca, repet, Sfintia Sa nu a spus niciun moment ca este exclus ca aceea sa fie casa la care tragea Eminescu – trebuie renovata. NU DARAMATA, s-a facut greseala asta la Ipotesti si in consecinta astazi avem o copie a vechii case, asa cum copii sunt mai toate obiectele ce se mai pastreaza pe acolo. E important ca acea casa de la Varatec sa ramana in picioare, chiar si ca simplu monument istoric, ca „chilie”, asa cum s-ar parea ca figureaza in Lista Monumentelor Istorice.

De partea cealalta, ingrijoratoare este declaratia directorului Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național a județului Neamț, Adrian Alui Gheorghe, aparuta in presa nemteana.

„Sunt tot felul de poveşti referitoare la prezenţa în acel loc a lui Eminescu. Printre declaraţii ar fi cea a lui Augustin Z.N.Pop şi a Zoei Dumitrescu-Buşulenga. Nu există documente care să ateste prezenţa poetului acolo, ci doar legende. În schimb, am descoperit locul în care cu certitudine a fost casa Veronicăi Micle. Această casă a fost demolată în anul 1974; avem poze ale acelei locuinţe, precum şi o schiţă. Am avut o serie de discuţii cu reprezentanţii Consiliului Judeţean Neamţ ai Consiliului Local Agapia şi ai mănăstirii în vederea refacerii Casei Veronica Micle. Locul identificat de noi este în preajma mormântului Veronicăi şi consider că ar fi un perimetru evocator format de Pădurea de argint, Casa Muzeu «Veronica Micle» şi mormântul acesteia”, a declarat Adrian Alui Gheorghe, directorul Direcţiei pentru Cultură Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional al judeţului Neamţ.

Sa nu uitam ca mare parte din biografia lui Mihai Eminescu s-a realizat TOCMAI pe baza marturiilor ramase de la Augustin Z.N.Pop. Marturii care, iata, au fost valabile in alte situatii, nu si in cazul de la Varatec. Apoi, profesionalismul Doamnei Busulenga – un eminoscolog de calibru – trebuie tratat ca atare. Se stie ca si-a dedicat viata lui Eminescu si ca a tratat cu maxima seriozitate tot ce a avut legatura cu viata si opera poetului. Deci lejeritatea cu care sunt luate in discutie aceste doua marturii nu sunt un semn bun, decat daca se doreste evitarea cu gratie a adevaratei probleme. Apoi, a oferi pe mai departe o atentie „cavalereasca” Veronicai Micle pare o actiune fortata, o deturnare a atentiei si o sfidare a celor care au dreptul sa primeasca un raspuns clar. Se stie ca Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Busulenga) a suferit tocmai din cauza ca Veronica Micle (care a sfarsit, se pare, punandu-si capat zilelor, un gest de neiertat in ortodoxie) se bucura de o atentie exagerata, chiar si mormantul fiindu-i asezat in chiar curtea uneia dintre biserici.

Iata o marturie ramasa de la Maica Benedicta, care nu mai are nevoie de nicio lamurire suplimentara:

„Când am venit prima oară (n. la Văratec), trăia încă măicuţa care a fost stareţă înaintea maicii Nazaria, maica Pelaghia, care a trăit 102 ani. Eu am cunoscut-o când avea o sută de ani. Deci, asta era acum 25 de ani, ea trăise cel puţin 30 de ani în secolul trecut, ălălalt. Şi-i aducea aminte pe Creangă şi pe Eminescu, care veneau aici. Ea ne-a povestit cu gura ei, îşi amintea de hainele de şiac ale lui Creangă, tot acelea de care vorbea şi Iacob Negruzzi, în amintirile lui, dacă vă amintiţi. Şi venea cu Eminescu, care, zicea ea, avea de obicei o haină albastră. Asta n-am ştiut niciodată. Măicuţa zicea că era ucenică, tinerică de tot, fetiţă de 14-15 ani, şi ea îşi aducea aminte. Pentru că sus, spre „Schimbare”, dacă vă duceţi într-acolo, spre bisericuţa aia de sus, unde-i şi cimitirul, e o căsuţă. Acolo era casa unde trăgea Eminescu. Pe de altă parte, fireşte, era şi Veronica pe aici, pe undeva. Deci, Creangă şi Eminescu, prezenţe… Cred că mai cu seamă atunci când Eminescu era la Neamţ – că el a fost o vreme bolnav, acolo, la bolniţă la Neamţ. A fost la mănăstirea Neamţ, după ’83, bineînţeles. Şi Creangă era cel care îl vizita, îl aducea. Aceea era!”.

(Cristian Curte – „Maica Benedicta Dumitrescu Bușulenga despre „aroma” Văratecului”. În „Lumea Monahilor”, anul II, nr. 11 (17), noiembrie 2008)

Sustin in continuare Campania Casa de la Varatec, insa cred cu tarie ca este nevoie sa se vorbeasca deschis despre acest lucru, adica Mitropolia, Manastirea Varatec, sa isi expuna clar punctul de vedere. Al meu, dupa discutia cu IPS Teofan, este ca maicile trebuie cu adevarat sa ramana in linistea manastirii, ca nu este nevoie de un muzeu la Varatec. Este insa necesara restaurarea si conservarea acelei case. Chiar si numai ca „chilie”…

Florentina Tonita, 21 mai 2011


Un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec