Arhive pe etichete: pădurea de argint

În căutarea lui Eminescu la Văratec

Această prezentare necesită JavaScript.

Mestecenii din „Pădurea de argint”, Filiorul, purtând pe coama-i groasă gorunii din „Codrii de Aramă”, vechi de peste 135 de ani, dealurile din jurul satului mânăstiresc, de unde se profilează: turnul clopotniţă, turlele celor trei biserici ale mânăstirii şi vechile case monahale, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea, printre care şi căsuţa unde locuia Mihai Eminescu, când venea la Văratec, toate sunt la locul lor.

Coborând spre „Schimbarea la faţă”, după o plimbare pe drumeagul de sub poala pădurii, te-ai aştepta, şi pe bună dreptate, ca în poiana din spatele cimitirului monahiilor să îl găseşti pe poet în cerdac, aşteptându-l pe Creangă, ca odinioară

Eminescu este acolo şi, cu voia lui Dumnezeu, va rămâne în raiul de la Văratec pentru eternitate.

Scrie un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec, Refacerea Casei Eminescu de la Văratec, Salvaţi Casa Eminescu de la Văratec!, Văratec

Maica Benedicta despre casa în care poposea Eminescu la Văratec, “pădurea de argint“ și vizitele lui Creangă

„Când am venit prima oară (n. la Văratec), trăia încă măicuţa care a fost stareţă înaintea maicii Nazaria, maica Pelaghia, care a trăit 102 ani. Eu am cunoscut-o când avea o sută de ani. Deci, asta era acum 25 de ani, ea trăise cel puţin 30 de ani în secolul trecut, ălălalt. Şi-i aducea aminte pe Creangă şi pe Eminescu, care veneau aici. Ea ne-a povestit cu gura ei, îşi amintea de hainele de şiac ale lui Creangă, tot acelea de care vorbea şi Iacob Negruzzi, în amintirile lui, dacă vă amintiţi. Şi venea cu Eminescu, care, zicea ea, avea de obicei o haină albastră. Asta n-am ştiut niciodată. Măicuţa zicea că era ucenică, tinerică de tot, fetiţă de 14-15 ani, şi ea îşi aducea aminte. Pentru că sus, spre „Schimbare”, dacă vă duceţi într-acolo, spre bisericuţa aia de sus, unde-i şi cimitirul, e o căsuţă. Acolo era casa unde trăgea Eminescu. Pe de altă parte, fireşte, era şi Veronica pe aici, pe undeva. Deci, Creangă şi Eminescu, prezenţe… Cred că mai cu seamă atunci când Eminescu era la Neamţ – că el a fost o vreme bolnav, acolo, la bolniţă la Neamţ. A fost la mănăstirea Neamţ, după ’83, bineînţeles. Şi Creangă era cel care îl vizita, îl aducea. Pe de altă parte, pădurea pe lângă care aţi trecut, venind spre mănăstire, e pădurea de argint, numită ca atare după Călin: „De departe vezi albind, Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint”. Aceea era!“

(Cristian Curte – „Maica Benedicta Dumitrescu Bușulenga despre „aroma” Văratecului”. În „Lumea Monahilor”, anul II, nr. 11 (17), noiembrie 2008)

Un comentariu

Din categoria Casa Eminescu Văratec, Eminescu, Mânăstirea Văratec, Văratec